Omuraisu, sardine, oyakodon, ciorba de varza alba, cuburi de carne

Aveam, pentru minunatul omuraisu, deja fierte orezul si mazarea,
pe care le-am tras in tigaie alaturi de o jumatate de ceapa calita,
dupa care am adaugat sos de soia si ketchup. De-aici, nu mai trebuie decat sa infasuram compozitia rezultata in omleta
si asta-i tot!



Sardine la cuptor
Pe astea le-am facut la plesneala, am construit un pat din ce legume am gasit: rondele de ceapa, de morcovi, de cartofi, tulpini de telina,
depus pestii victimizati la odihna cu niscai foi de dafin, usturoi si ardei uscati, acoperit cu ulei si dat la cuptor pana la rumenire.
S-a executat si un sos din vin alb, ceapa verde tocata, zeama de la o lamaie, cimbru, sare, piper si o foaie de dafin maruntita, fierte pe foc domol pana ce lichidul scade la jumatate. Pai a mers bine de tot!



Oyako don
O cotim iar pe Japanese si preluam reteta de la Dragonika,
punand la fiert apa, katsuo dashi, zaharul, mirinul si ceapa,
adaugand puiul deja prajit
si ouale, care se tin pe foc un minut, cu capac.
Asezam oyako peste don si atat! Foarte bun.



Ciorba de varza alba
caci stomahul mai doreste si el sa beneficieze de o zeama, fie ea de varza alba. Plus: un ardei, vreo doua rosii, un morcov, un patrunjel, o telina, o ceapa, bors (zeama de muraturi, zeama de lamaie), marar.
Carnea ar trebui sa fie cam o jumatate de chil (de rata, gasca, porc) si se pune pe foc cu 3 l de apa rece si putina sare. Cand incepe sa fiarba, ii aducem prinos de morcov, patrunjel, telina si ceapa.
Cand e fiarta pe jumatate, punem varza si ardeiul gras.
Cand toate sunt fierte, punem rosiile taiate felii si, mai tarziu un pic, acrim dupa gust.
Punem putin cimbru si marar si ne oblojim mucoasele.



Cuburi de carne
Preluata din "Bucataria Orientului Indepartat", de Mircea Georgescu, si adaptata.
Am oparit un morcov mare taiat cubulete si mazarea (aproape un chil), le-am racit sub jet de apa si lasat la scurs.
Amestecam bucatile de carne (porc, eventual cu slanina, vreo 300 de grame) cu putina sare, patru lingurite de vin, un albus de ou, doua lingurite de ghimbir ras, o lingura de ceapa verde tocata, putin ulei de susan, punem pe foc,
adaugam mazarea si morcovul,
sos de soia, ardei iute uscat, mai gustam, mai potrivim...
Fapt e ca reteta-i prezentata destul de confuz in carte, probabil din incercarea de a inlocui ingredientele chinezesti, mai greu de gasit la noi, cu unele romanesti, asa incat ni se sugereaza, de exemplu, sa folosim si o lingurita de vegeta pentru acest fel, ceea ce n-am facut. In schimb, am pus sos de soia si ardei iute, ceea ce autorul nu ne indica, si bine am facut!

Creveti picanti, supa de cod, quiche lorraine si stavrid la cuptor

Sosul de rosii era deja facut in felul urmator: am incalzit trei linguri de ulei de masline, in care am calit multi catei de usturoi zdrobiti cu sare. Am adaugat o ceapa taiata marunt si am lasat-o pana ce-a devenit sticloasa, am stins cu vin alb sec si am completat cu o conserva de rosii de 500 de grame, plus oregano, busuioc, piper.
N-a ramas decat sa trag crevetii in tigaie, sa pun sare, piper, sa sting cu vin, apoi sa adaug sos de rosii si ardei iute uscat dupa dorinta,
sa fierb pastele de orez si azuki
si sa devorez.



Supa de cod e adaptare dintr-o carte care se cheama "Fish Dishes", reteta originala fiind "Smoked Cod Chowder".
Am calit in unt o ceapa tocata, o tulpina de telina taiata-n felii subtiri si, dupa ce s-au inmuiat putin, am adaugat rondele de morcov.
Ciupercile nu erau deloc in reteta originala, insa mi-am zis ca rau nu putea sa fie, ceea ce s-a si demonstrat. Le-am calit si pe ele putin,
am adaugat vreo doi cartofi taiati cuburi, cam un litru de apa fiarta, sare si piper. "Bring to the boil, then reduce the heat and simmer for 10 minutes or until the vegetables are tender", dupa care introducem in actiune si codul (la mine au fost cateva bucatele, zic ca tot dupa gust e cel mai bine) si-l lasam si pe el tot zece minute.
Dupa ce-a fiert pestele, turnam cam 300 ml de lapte sau cat dorim (sau poate nu dorim deloc) si supa mai sta pe foc doar cat sa potrivim de sare si piper.
Desigur ca e bun de tot.



Intre toate acvaticele astea, era cazul sa apara si o urma de porc, asa, de gust:
Aluatul, pe l-am prezentat mai demult,
a stat la frigider o jumatate de ora,
timp in care am batut trei oua intregi, 25 cl de smantana, nucsoara, sare si piper si am calit cele 250 g de sunculita taraneasca mai sus infatisate.
Intindem aluatul si-l intepam usor,
asezam in pagina porcusorul calit si emmental dupa dorinta,
turnam peste ele amestecul de oua, smantana etc., plus inca ceva emmental, daca mai vrem,
si dam la cuptor, de unde-l scoatem asa dupa vreo 25 de minute, la 200 de grade.
A fost foarte bun.



Stavridul la cuptor a fost si el executat cu unele modificari dupa aceasta reteta,
condimentandu-se, prin urmare, pestii cu sare, piper, putin cimbru si mult usturoi verde,
asezandu-se in vas termorezistent uns dimpreuna cu rondelele de ardei gras, totul picurat cu ulei de masline, lasat la cuptor un sfert de ora.
Il extragem, depunem cateva rosii uscate pe bucatile de peste, udam din belsug cu vin alb sec si mai lasam la cuptor zece minute.
Asa e intreg,
asa e desfacut si curatat de oase. Bunisor.