De trei ori pizza

Din 800 g de faina, 200 g de gris, doua plicuri de drojdie uscata, apa calduta, sare si zahar, reiese un aluat care, in functie de cum va fi impartit (de tavi etc.), da nastere la trei sau mai multe pizze.

Facem o maia din drojdie si apa calduta, plus sare si zahar, apoi ne punem pe treaba pana obtinem un aluat moale, fin si usor de framantat. Il lasam vreo 15 minute si-l impartim dupa socoteala de acasa. Eu l-am dat in trei, din care doua au ajuns in congelator pentru "data viitoare". Dupa ce-l intindem, mai sta la odihnit cam o jumatate de ora si abia apoi il putem baga la cuptor, unde se va coace, la foc maxim, in 10 minute.


Pizza cu ton
Rondele fine de ceapa, felii subtiri de mozzarella, ton de conserva, rosii cherry sau de care-or fi, ierburile din dotare, ulei de masline, piper proaspat macinat si trecem la


Pizza cu peste afumat
Aici am dispus de: ceapa rosie, macrou afumat, rosii, ardei gras, mozzarella,
stropite si ele cu ulei, presarate cu ierburi
si cu piper.


Pizza cu mozzarella, cascaval si sos de rosii
Am facut sosul de rosii dinainte, pentru a ma ocupa doar de intinsul lui la momentul producerii de pizza: am incalzit trei linguri de ulei de masline, in care am calit multi catei de usturoi zdrobiti cu sare. Am adaugat o ceapa taiata marunt si am lasat-o pana ce-a devenit sticloasa, am stins cu vin alb sec si am completat cu o conserva de rosii de 500 de grame, plus oregano, busuioc, piper. Fierbem pana obtinem o compozitie de consistenta unui sos.
Ce ramane punem la borcan, in frigider, ca prinde bine.
Am asternut felii de mozzarella, am ras cascaval, am presarat parmezan si da-i iar cu ierburi, piper si ulei de masline!
Clasament: pe locul al treilea, pizza cu peste afumat (gust prea puternic din cauza macroului, prea incarcata); pe locul al doilea, pizza cu ton (decenta, usoara, neutra). Pizza cu mozzarella e de refacut si-n varianta asta, si-n altele, cat se poate de multe! Si, pentru ca a luat premiul intai, mai primeste o poza:
Urmeaza sa apara niste colege de-ale ei, cu alte feluri de branzeturi, care de care mai simpatice si mai atragatoare...

Quiche cu ceapa

Pentru aluat: 230 g faina, 120 g de unt, un ou, sare.
Pentru umplutura: 500 g ceapa, trei oua, boia de ardei iute, 1/2 l lapte, 70 g parmezan ras, ulei de masline extra virgin, sare.

Facem o movilita de faina pe suprafata de lucru, cu o scobitura in mijloc, in care punem untul taiat bucatele, un praf de sare si un galbenus de ou.
Framantam aluatul cu mainile, adaugand o jumatate de pahar de apa calda, formam o minge din aluat, acoperim cu o carpa si lasam la dospit circa o jumatate de ora intr-un loc rece sau la frigider. Taiem ceapa in rondele subtiri si le punem intr-o tigaie cu putin ulei, acoperim si calim usor la foc mic. Daca e necesar, adaugam putina apa fierbinte. Cand cepele s-au inmuiat, adaugam putina sare si boia de ardei iute, apoi lasam sa se raceasca.
Intindem aluatul si-l asezam intr-o tava unsa cu grasime (sau folosim hartie pentru copt). Punem cepele deasupra. Batem ouale impreuna cu laptele, branza rasa si un praf de sare, turnam compozitia peste cepe. Introducem preparatul la cuptor, la o temperatura de 220 grade Celsius. Se coace aproximativ o jumatate de ora. Este foarte, foarte bun!